Angajatorii care întârzie cu mai mult de o lună plata salariilor angajaților, precum și cei care practică munca subdeclarată, “la gri”, vor risca amenzi de până la 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată, potrivit unei modificări la Codul Muncii.
OUG nr.117/2021, care va intra în vigoare în data de 20 octombrie 2021, introduce în Codul Muncii, noțiunea de muncă subdeclarată, “la gri”, instituie amenzi pentru angajatorii care întârzie plata salariilor cu mai mult de o lună și extinde de la 60 de zile la 90 de zile termenul de compensare a muncii suplimentare prin zile libere plătite.
Munca subdeclarată, “la gri”
Ce înseamnă munca subdeclarată, "la gri"?
Practicată frecvent de către angajatorii din România datorită taxării excesive a muncii (aproximativ 41.5% din salariul brut), munca subdeclarată, “la gri”, constă în încadrarea în muncă a unui salariat pe un salariu cu o sumă brută mai mică, de regulă, salariul minim pe economie.
În schimb, salariatul primește pentru munca prestată un salariu mai mare decât cel evidențiat în documentele financiar-contabile, așa numitul “salariu în plic”, fapt care are ca efect nu doar evaziunea fiscală, ci și afectarea salariatului în ceea ce privește drepturile aferente contribuțiilor sociale (sănătate, pensii), care sunt plătite la o bază de calcul inferioară celei reale.
Astfel, noua reglementare dă o definiție legală muncii “la gri”, ca fiind munca subdeclarată și introduce în scopul descurajării acestui fenomen două sancțiuni noi pentru angajatori.
Sancțiuni:
- acordarea unui salariu net mai mare decât cel înregistrat în statele de plată și declarat prin declarațiile fiscale aferente, se sancționează cu amendă de la 8,000 lei la 10,000 lei pentru fiecare salariat identificat în această situație, fără a depăși valoarea cumulată de 100,000 lei;
- primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariaţi cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial este sancționată contravențional, cu amendă de la 10,000 lei la 15,000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 lei.
În prezent, amenda pe care o pot aplica inspectorii de muncă este de 20,000 lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă “la negru”, fără forme legale.
Dacă identificarea muncii nedeclarate “la negru” este mai ușor de depistat și de probat, în cazul muncii subdeclarate, „la gri”, atât identificarea, cât și probarea acesteia este o problemă mult mai complexă.
În multe sectoare de activitate, în special în cazul celor unde fenomenul muncii subdeclarate, „la gri” este de amploare, lipsa acută a forței de muncă calificată, corelată cu o productivitate scăzută a muncii este de natură să determine un compromis între angajatorii care riscă sancțiuni considerabile și angajații care preferă banii de astăzi în defavoarea unei potențiale stabilități financiare viitoare.
Rămâne de văzut ce pârghii vor găsi în practică autoritățile pentru a stimula declararea reală a câștigurilor salariale de către angajatori și angajați în detrimentul raportului cost-beneficiu pe termen lung.
Amenzi pentru angajatorii care întârzie plata salariilor
Noua reglementare introduce și amenzi pentru angajatorii care întârzie plata salariilor cu mai mult de o lună de zile ulterior datei de plată agreată în contractul individual de muncă.
Sancțiuni
Sancțiunea aplicabilă este de la 5,000 lei la 10,000 lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a plătit salariul. Fac excepție și nu pot fi sancționați contravențional acei angajatori care se află sub incidența Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
În prezent, plata cu întârziere a salariilor nu este sancționată direct în Codul Muncii, iar angajații au la dispoziție două alternative, fie sesizarea ITM, fie acționarea în instanță a angajatorului.
În primul caz, inspectorii de muncă vin și constată neîndeplinirea obligației de către angajator și dispun măsuri de îndeplinire a acesteia într-un anumit termen, iar angajatorul este sancționat doar dacă ignoră măsurile dispuse anterior și nu pentru neplata salariilor. În al doilea caz, acționarea în instanță se dovedește de cele mai multe ori o procedură de durată.
Introdusă cu scopul de a proteja salariații, noua măsură este benefică salariaților atunci când angajatorul este de rea credință și există întârzieri nejustificate la plata salariilor.
În contextul actualei pandemii, realitatea practică este însă alta, iar măsura nu va avea rolul decât de a pune o presiune financiară și mai mare pe angajatori și în final va duce la disponibilizări. Și aceasta deoarece în multe sectoare de activitate, unde există decalaje mari de timp între momentul încasării facturilor de la clienți și cel al plăților, mulți angajatori se află în situația de a întârzia justificat plata salariilor pe fondul lipsei severe de lichidități.
Este și cazul angajatorilor afectați de restricțiile impuse de autorități pe fondul actualei pandemii, de întârzieri la plata ajutoarelor de stat compensatorii sau a celor angrenați în proiecte europene care și-au bugetat plățile salariale în funcție de finanțările nerambursabile care întârzie să apară.
